marți, 21 iunie 2016

Il iubesc pe Perruchot!



Cine este Perruchot?

De foarte mult timp - vreo 3 ani, parca - imi doresc sa scriu aici nu despre o carte, ci despre o colectie de carti ale acestui autor. Francez. Ilustru necunoscut pentru mine pana nu demult si pentru multi altii inca, poate. Henri Perruchot. L-am descoperit cu totul intamplator in biblioteca familiei, o carte insiruita langa alte carti avand acelasi aspect. Fiind un grup compact cam in aceleasi culori dispuse la fel, mi-a atras atentia si am constatat ca era vorba despre niste carti ale aceleiasi edituri – Meridiane. Cam intr-o doara, dar disperata si hotarata sa gasesc totusi cateva carti care sa nu fie din cale-afara de plicticoase, m-am uitat la titluri, caci pe autori ii cunosteam mai putin, spre deloc. Cel mai apetisant – mult spus, pentru ca in acel moment al vietii mele cautam ceva care sa fie beletristica, nu stiinta sau mai stiu eu ce bazdaganii, iar astea pareau a fi bazdaganii - mi s-a parut Viata lui Van Gogh. Am extras cartea dintre celelalte. Nu-mi spunea mare lucru, era veche, editata prin anii ’60, adica inaintea erei mele (care a inceput in anii ’70 :D ). Ma rog, am mai ales si altele atunci si am plecat la casa mea.


La un moment dat, intr-un final apoteotic, i-a venit randul la citit. Si ce sa vezi si sa nu crezi? S-a dovedit a fi una dintre cele mai mistoace carti citite de mine pana atunci. Si subiectul ca subiectul – cine n-a auzit de Van Gogh, vorba-ceea - , dar felul in care e scrisa cartea este extraordinar de placut, cursiv, total ne-greoi, exact ca un roman interesant si nu cum m-as fi asteptat eu de la o astfel de carte. Atata doar ca nu era roman. Pentru ca nu vorbim despre o biografie romantata a pictorului, ci despre biografia lui reala, viata lui asa cum a fost, cu date, fapte si personaje reale. Perruchot spune, de altfel, in prefata ca “biografia trebuie să fie, dupa mine, «la fel de pasionanta ca şi un roman»”. ”De ce sa nu imbinam tocmai calitatile biografiei erudite [in general seci] si ale celei romanţate [care contine multe elemente inventate], evitand respectivele lor lipsuri si defecte? În orice caz, acesta este obiectivul pe care mi l-am fixat.” “Sa-ti propui drept scop reconstituirea unei vieti, s-o apropii cat mai mult de realitate, inseamna sa te angajezi sa nu scrii nici un cuvant, sa nu menţionezi nici un amanunt fara a fi autorizat de un document - si inca un document de o veracitate dovedită. La inceputul Vietii lui Van Gogh vorbesc de o cotofana care caraie in varful unui salcam din cimitirul din Zundert, satul natal al pictorului. Detaliu minor. Dar detaliul acesta, nu eu l-am inventat: asa cum il semnalez in cuvintul inainte al acestei Vieti, l-am cules dintr-o scrisoare din ianuarie 1889 a lui Vincent catre fratele sau Theo.”


El mai spune ca s-a documentat 15 ani inainte de a scrie aceasta carte, a studiat arhive, a stat de vorba cu zeci, poate sute de persoane care au interactionat direct sau indirect, intr-un fel sau altul, cu pictorul, care detineau diverse scrisori scrise de el sau pentru el, diverse alte lucruri, tablouri, poate, etc. etc. etc. Si iata ca din aceasta documentare au reiesit informatii importante si despre alti pictori impresionisti, pe ale caror biografii, de altfel, Perruchot isi propusese oricum sa le scrie dupa aceeasi formula ca si cea folosita in Viata lui Van Gogh. “In februarie 1955 a apărut Viata lui Van Gogh, prima din biografiile seriei Arta si Destin, in care voi evoca, in circa douazeci de volume - daca anii nu-mi sunt prea număraţi - toata istoria artei franceze de la Delacroix la Picasso.” N-a reusit sa le scrie pe toate cele propuse pentru ca, din pacate, a murit la varsta de doar 50 de ani, in 1967.


Van Gogh a fost primul volum aparut din seria respectiva. De-asta spuneam ca voi scrie despre o colectie de carti si nu doar despre o singura carte, pentru ca ele de fapt se intrepatrund. Personaje dintr-o carte apar si in altele, pentru ca acesti pictori au trait cam in aceeasi perioada istorica, multi dintre ei s-au cunoscut, au fost prieteni sau mai putin prieteni, au trecut prin aceleasi razboaie sau alte evenimente istorice sau personale, totul descris de Perruchot cu mult talent, evidenta pasiune, cu detalii autentice minutios documentate.


Din aceasta serie eu am reusit sa citesc pana acum: Van Gogh, Cézanne, Toulouse Lautrec si Renoir. Mai am: Douanier Rousseau, Manet, Gauguin (despre el am mai citit si Paradisul de dupa colt de Mario Vargas Llosa in traducerea doamnei Mariana Sipos), Seurat si scriitorul Montherlant.


Si acum gata cu vorbaraia, va las sa le cautati pe la anticariate, biblioteci sau prieteni (pentru ca, din nefericire, nu s-au mai reeditat in limba romana din anii ’60 :( ) si sa incepeti sa le cititi, sunt absolut minunate!

(Titlu: Viata lui Van Gogh; Autor: Henri Perruchot; editura: Meridiane 1967; nr. de pagini: 380; traducere din franceza: Sabina Dragoi – Osman; pret orientativ la anticariat in acest moment: 17 lei)


PS. Dupa cum spuneam si in postarea precedenta, de ceva timp m-am apucat de inventat Basmalutele Fericite COCO BONGO, asa incat o sa va arat cate o basmaluta la (aproape) fiecare postare de aici, de pe blog :) Legatura - probabil aparent inexistenta - dintre basmalute si carti este aceea ca ambele sunt lucruri - de fapt, activitati, mai curand - care pe mine ma fac nespus de fericita. Asa ca m-am gandit ca e posibil sa-i faca si pe altii fericiti. Cum spuneam si in prezentarea COCO BONGO de pe Facebook, imi doresc ca aceasta sa fie contributia mea patrata (pentru ca basmalutele sunt patrate :) ) de fericire, veselie, iubire si culoare in lume. :) De aceea si nu numai, COCO BONGO este, nici mai mult, nici mai putin, Fericire la Patrat :)


In cazul in care iti face cu ochiul vreuna dintre basmalutele prezentate pe acest blog, vrei sa mai vezi si alte modele, ai in minte un model cu totul nou de basmaluta sau pur si simplu esti curios (sau curioasa :D ) cu ce se mananca ele, ţup-ţup aici, pe pagina lor si numai a lor. :)