vineri, 24 februarie 2012

O Blasfemie cu o Fata si un Autor care a Dat Chix!




M-am abtinut, m-am asezat chiar intr-un colt si am asteptat sa-mi treaca si sa se raceasca ;), dar ea nu si nu, a ramas tare pe pozitii zile intregi. Asa ca in final am hotarat sa-i dau curs. Mai exact, opiniei pe care o am despre Fata din Nazaret si despre autorul acesteia, Petru Popescu.

Cu toata parerea de rau pentru ceea ce voi spune in continuare, cartea e o porcarie absolut jenanta! Si chestia e ca subiectul si ideea erau ambele demne de o scriere mult mai buna. Acum daca tot ai comis-o, blasfemia, - pentru ca, din punct de vedere religios, cartea e o blasfemie - barem scoate ceva bazat din ea, scrie in pana mea mai cu talent!! (Daca-l ai, ceea ce pare din ce in ce mai evident ca nu e cazul). Dar nu, te incapatanezi sa scrii o telenovela! Un scenariu prost de film prost!

Acum ca m-am racorit, sugestia mea e sa nu va aruncati banii cumparand cartea asta, iar daca tineti mortis sa o cititi, imprumutati-o de la cineva care deja a facut greseala si cititi-o in tren, avion, autobuz si alte locuri de genul acesta. Altfel, e pierdere de timp.

Stiu, neica nimeni - adica eu - il desfiinteaza pe Petru Popescu - adica Petru Popescu! Cum indraznesc? Indraznesc pentru ca asta este adevarul.

Atat.

(Autor: Petru Popescu; editura: Jurnalul - Curtea Veche Publishing 2010; nr. de pagini: 312; traducere din limba engleza: Mihnea Gafita; pret orientativ: 25 lei)

sâmbătă, 11 februarie 2012

Un Supleant si-o Beizadea

Chiar acum am terminat de citit Fata din Nazaret. Vreau totusi sa-mi respect propriul principiu de a nu imi pune opiniile pe tava la cald, desi e foarte ispititor. Asa ca, intre timp, iata ce citeam de acelasi autor si scriam cu "condeiul" propriu cam acum doi ani, in martie 2010, desi, recunosc, opiniile mi s-au mai "racit" un pic de atunci ;) ->



Am terminat de citit Supleantul de Petru Popescu. Mi-a placut. Nu m-a dat pe spate, dar mi-a placut. Cartea este scrisa... duios, as spune, ceea ce se pare ca nu e chiar in stilul autorului, asa spun gurile rele, eu marturisesc ca nu am mai citit nimic altceva de acest autor pentru simplul motiv ca nu auzisem de el.

M-am hotarat sa citesc cartea dupa ce am vazut emisiunea Garantat 100% la care autorul a fost invitat. Mi-a placut atunci (bine, emisunea asta imi place intotdeauna, o urmaresc in fiecare saptamana). El spunea ca este vorba despre iubirea lui, ca tanar scriitor de succes in Romania anilor '70, cu Zoia Ceausescu, "fiica puterii" de la Bucuresti de dinainte de 1989. Si asta mi-a starnit curiozitatea. Mai ales ca eu mai auzisem niste povesti despre Zoia, putine, e-adevarat, de la mama mea care a fost colega de facultate cu ea.

Fara sa povestesc cartea, am sa spun doar ca ea descrie felul in care s-au intalnit ei prima data si cum, dupa aceea, Zoia a mijlocit pentru ca tanarul scriitor Popescu, ziarist la acea vreme, sa ia parte impreuna cu un grup de presa la un turneu prin America de Sud pe care Ceausescu urma sa-l faca. Ceea ce s-a si intamplat.

Cum am mai spus, cartea mi se pare duioasa. Nu prea pot sa ma decid daca este o telenovela sau mai degraba un document. Cred totusi ca daca personajele ar fi fost oricine altcineva, sau fictive, iar perioada si locul actiunii ar fi fost oricare altele decat Romania comunista a lui Ceausescu, cartea s-ar fi putut califica fara probleme la sectiunea telenovele. Dar asa.... chiar nu e cazul.

Zoia asa cum apare in carte este la fel cum mi-o inchipuiam si eu dupa povestile mamei mele. O fata de comitet, dar cu niste parinti nebuni, mai ales mama. O fata care voia si ea sa fie libera, dar isi dadea seama ca asta era mission impossible. Mama imi povestea cum in facultate fenta de cate ori putea masina neagra cu geamuri fumurii care o astepta de fiecare data la iesirea de la cursuri. Si cum se enerva cand o mai pica vreun profesor la vreun examen sau cand lua o nota mai proasta (da, se pare ca se mai intamplau si de-astea). Si cum, cand au terminat facultatea si si-au luat repartitiile, ea a spus ca vrea la Cluj dar ca nu o lasa mama (era indragostita pe atunci de un doctor de acolo). Asa ca nu s-a dus la Cluj ci a ramas langa "mama". Si cum fuma la greu, mai ales stiind ca "mamei" nu-i placea asta. Dar ea ramanea totusi fiica dictatorilor, orice ar fi facut.

Da, cam asta reiese din carte. Plus niste decrieri misto, personale, ale locurilor din America de Sud vizitate cu acea ocazie: Havana (Cuba), Caracas (Venezuela), Peru cu Machu Picchu si templele Inca.




In sfarsit, ce sa mai tura-vura, eu personal recomand aceasta carte. Asa ca puneti mana pe ea si dati-i bataie. ;) Pe carte, bre. :D

Da' stai ca m-a pocnit chiar acum un gand: sa indraznesc sa fac oare o comparatie intre "beizadelele" de atunci - printre care si Zoia - si cele de acum - printre care si EBA? Hmmm, cum ar suna un titlu de genul: "Asemanari si deosebiri intre Zoia Ceausescu si EBA"? Cine vrea, poate sa raspunda la aceasta provocare ;)

(Autor: Petru Popescu; editura: Jurnalul - Curtea Veche Publishing 2009; nr. de pagini: 256; pret original: 20 lei)